Minciună sau adevăr este socotit nu ceea ce spunem, ci ceea ce intenţionăm să se înţeleagă.
Nicolae Steinhardt vorbeşte, în jurnalul său, despre o femeie care avea o slujnică foarte credincioasă, care, atunci când stăpâna sa nu vroia să fie deranjată, trebuia să spună nedoritului vizitator că doamna nu este acasă. Fiindcă slujnica a rugat-o pe stăpâna ei să nu o forţeze să mintă, aceasta a găsit următoarea formulă: ea urma să iasă din casă în grădină, iar slujnica urma să spună celor care o căutau că „stăpâna nu este ÎN casă”.
Bietul vizitator nu lua seama la o biată conjuncţie, sau bănuia că slujnica nu prea ştia să vorbească corect. Şi ... pleca. Astfel că stăpâna casei evita vizita, iar slujnica evita minciuna.
Povestea, însă, are un cusur. Ceea ce constituie minciună nu este ceea ce s-a zis efectiv. Este ceea ce, de la bun început, s-a intenţionat să se înţeleagă. Altfel spus, minciuna, ca şi adevărul, nu ţin de cuvinte, ci de onestitatea celui care le foloseşte.
miercuri, 15 iulie 2009
joi, 9 iulie 2009
Monahii ortodocși din Alaska
Există, în cuprinsul Statelor Unite, un nucleu de spiritualitate ortodoxă, mic ca întindere geografică ori ca număr de vieţuitori, dar original prin specificul zonei.
Este vorba de Spruce Island (Insula Pinului), din Alaska, unde se află schitul Sf. Mihail, cu 3 (trei) monahi, iar, pe o insuliţă din apropiere, schitul Sf. Nil, cu 4 maici. Pe insula Kodiak, se mai află Biserica Invierea Domnului şi, „The Monk’s Rock – Cofee House and Book Store”.
Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au ... soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de un godin şi poate primi maxim 7-8 persoane, din câte am văzut în fotografii. La schitul maicilor, chiar, altarul e doar o firidă în perete, nicidecum o încăpere distinctă.
Părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca încreştinatorul acestor locuri, Sfântul Gherman „of Alaska”, sosit aici acum aproape 200 de ani.
Este vorba de Spruce Island (Insula Pinului), din Alaska, unde se află schitul Sf. Mihail, cu 3 (trei) monahi, iar, pe o insuliţă din apropiere, schitul Sf. Nil, cu 4 maici. Pe insula Kodiak, se mai află Biserica Invierea Domnului şi, „The Monk’s Rock – Cofee House and Book Store”.
Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au ... soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de un godin şi poate primi maxim 7-8 persoane, din câte am văzut în fotografii. La schitul maicilor, chiar, altarul e doar o firidă în perete, nicidecum o încăpere distinctă.
Părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca încreştinatorul acestor locuri, Sfântul Gherman „of Alaska”, sosit aici acum aproape 200 de ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)