Dogmatica și Filocalia

Când eram în anul al II-lea, a circulat printre noi o anecdotă. Nu e prea cuvioasă, dar te pune pe gânduri:

„Iisus i-a întrebat:

- Cine ziceți voi că sunt Eu ?

Ei au răspuns:

- Tu ești manifestarea eshatologică a temeiului nostru existențial cu aportul căreia ni se revelează enigma prin care aflăm rostul suprem al relațiilor noastre interpersonale.

Iar Iisus a spus:

- Ce ?!”

Nu trebuie să cazi în ispita de a considera Dogmatica o disciplină mai mică decât Filocalia sau să spui că dogmele și spiritualitatea sunt diferite. Dar nici nu ai voie să cazi în ispita opusă: să fii un teolog „deștept”, dar fără rugăciune și cu un minim de altruism față de sărăntocul de la ușa Bisericii. Teologia nu se împarte în două: o parte „științifică” și una „practică”.

Cel care nu vede teologia ca pe o vorbire CU Dumnezeu (nu DESPRE Dumnezeu, cum se traduce din greacă), acela se poate apuca ori de croitorie, ori de mecanică cuantică, ori de ce vrea el. Dar de teologie ortodoxă, nu.