Omul modern şi rugăciunea

O însemnare din 2000, găsită în jurnalul meu de atunci. Citeam cartea părintelui Marc Antoine Costa de Beauregard.

Omul modern nu poate simți rugăciunea fără o cunoaștere adecvată a unei teologii a rugăciunii și fără o cunoaștere a propriei persoane, a propriilor limite. Trăim într-o lume a informației și a vitezei. Nu putem face abstracție de curiozitatea intelectuală a omului modern. Nu mai avem, poate, simplitatea de gândire a secolului al IV-lea, dar ne închinăm aceluiași Dumnezeu.

Iată niște lecturi de la părintele Marc Antoine Costa de Beuregard, francez de origine și preot ortodox de-al nostru, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale:

„Pentru a purcede la purificarea de patimi, trebuie să cunoaștem legile care guvernează firea noastră și în special „omul interior”. Părinții Bisericii au dezvoltat, de-a lungul timpului, cea mai profundă psihologie cu putință. Fără o descriere a sufletului omenesc, problema răului rămâne ascunsă.
Trebuie să șlefuim sensibilitatea noastră prin rugăciuni, pentru a putea percepe gândurile rele care sunt foarte subțiri, deseori la limita inconștientului. Lucrarea pocăinței, prin recunoașterea faptelor noastre, a cuvintelor și a gândurilor noastre, ne dă putința de a face să ajungă în conștiință, sub privirea lui Dumnezeu, ceea ce este inconștient în noi. În mod progresiv, printr-o spovedanie regulată, pe măsură ce cad barierele rușinii și ale fricii, inconștientul se descoperă.

La sfârșitul veacurilor, totul va fi conștient. Deseori, fapta este cea care permite revelarea unui gând tainic. Gândul generator al faptei este inconștient; datorită faptei care este asemeni fructului, gândul va putea să iasă la iveală. Din faptele noastre putem ajunge la cunoașterea gândurilor care există latent în noi. Fapta este simptomatică. Ea este fructul după care este apreciat copacul, iar gândurile sunt seva care circulă în copac. De aceea Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne mărturisim faptele, păcatele. Tot de aceea, cum explică Sf. Apostol Pavel, Dumnezeu a dat Legea cu scopul de a fi descoperit păcatul, boala tainică a omului lăuntric. Omul nu poate fi mântuit într-o lume în care totul este permis, pentru că, în acest mediu, el nu are ocazia să conștientizeze gândurile care sunt în el. „Dar ei nu au cunoscut păcatul decât prin Lege”(Romani VII,7)

Sfântul Ioan Scărarul descrie gânduri care sunt deja în noi și care ies atunci când începem să ne rugăm. Acestea sunt grijile și preocupările noastre. Avem impresia că ele ies din noi. Gândurile acestea erau în noi și rugăciunea le-a scos la lumina zilei.”

Și mă gândesc: ca preot și nu numai, ai nevoie să cunoști foarte multă psihologie, pe lîngă Psaltire și Evanghelie. Părintele Cleopa a avut doar oficial patru clase. El s-a instruit însă toată viața, ca un autodidact, și a avut o memorie rară.