Mestecene, spune-i cerului că-l salut !

Urmăresc pe Youtube filmul realizat de Sylvain Tesson pe malul lacului Baikal, în Siberia. A locuit acolo șase luni ca să savureze solitudinea și viața redusă le nevoile esențiale.

Îl văd cum stă în cabana lui, citind și scriind abundent. Zice: 

Cabana este laboratorul. Locul unde viziunile asupra naturii se metamorfozează în pagini de scriitură. Pentru această alchimie, îți trebuie ochi, cerneală, fum și alcool. 

De asemenea, spune cum, pentru a rezista solitudinii, ai nevoie de un anumit ritm cotidian, de o rutină bine pusă la punct și respectată. El citea mult, pescuia, spărgea lemne, scria. Își împărțise ziua în două: o parte pentru spirit, alta pentru trup și nevoile materiale. Fuma țigări cubaneze, în timp ce citea din Casanova și savura o vodka de prin partea locului.

Avea deja antrenamentul fizic și mental necesar. Cu ceva timp în urmă, traversase Eurasia de la nord la sud. Nu era un amator care, într-o zi, s-a dus într-o cabană și i-a fost bine. Era un călit, obișnuit și cu iernile, dar și cu propria companie.

Una din momentele plăcute are șederii la lac a fost când un vânător i-a dat doi căței de cinci luni, care i-au devenit buni companioni. Pe coloana sonoră e intercalat un cor rusesc, interpretând ceea ce ghicesc să fie Crezul sau o melodie asemănătoare.

Scrie, la un moment dat, pe un trunchi de mesteacăn, cu un marker:

Mestecene, îți încredințez mesajul meu: spune-i cerului că-l salut !