Zilele trecute, Catedrala Buna Vestire din Montreal, unde am plăcerea să slujesc, a găzduit ședința anuală a Vicariatului Canadei. Au participat aproximativ treizeci de preoți, alături de familiile lor și de membri ai consiliilor parohiale. Ședința s-a bucurat de prezența Înalt Prea Sfințitul Nathaniel Popp, septuagenarul vlădică al episcopiei noastre. Cele trei zile au fost o ocazie pentru preoți de a se cunoaște între ei, ocazie rară dacă ținem cont de distanțele … canadiene ce ne separă.
Părintele Dan Hoarste este vicarul pentru Canada. Acesta a prezentat, printru-o serie de imagini de epocă, primele comunități parohiale românești din Saskatchewan și Manitoba, întemeiate la începutul secolului XX. A mers apoi pe firul istorirei, la bucovinenii așezați în Montreal, la bisericile ridicate de români în perioada de până la 1990 și încheind cu valul de imigranți de după anii 2000, când numărul bisericilor din Quebec și Ontario practic s-a triplat.
Pentru mine, cel mai duhovnicesc moment a fost vineri, cu o oră și jumătate înainte de sosirea primilor invitați, când, intrând în biserica încă goală, l-am găsit pe părintele arhiepiscop, singur-singurel. Citea în liniște, așezat într-o strană. Un bătrânel scos parcă din pagini de Pateric.
Lucrările s-au încheiat duminică 10 mai, cu Sfânta Liturghie arhierească, prezidată de Î.P.S. Nathaniel asistat de doisprezece preoți și un (singur) diacon: subsemnatul. Corala catedralei a asigurat răspunsurile liturgice. Predica a fost rostită de părintele Antonel Dumitru de la biserica Sfântul Ioan Evanghelistul din Toronto. Acesta a subliniat rolul misionar al femeiilor din Evanghelie, numindu-le „apostoli ai apostolilor” și primele care s-au învrednicit de vestea Învierii Domnului.
La sfârșit, părintele paroh Liviu Alexandrescu i-a invitat pe toți cei prezenți la o agapă frățească la Casa Română. Vrednicii lucrători au fost răsplătiți de gazde cu bucate pregătite cu mult bun gust de membrele Comitetului Doamnelor, o mână de femei inimoase care au asigurat cu brio slujirea Martei pe durata celor trei zile.
Duminică seara, în fotoliul de acasă, mă simțeam obosit, dar cu satisfacția lucrului împlinit. Am fost diacon, suport IT, fotograf de eveniment și, nu în ultimul rând, comitet de primire.
