Ajuns în pustia unde știa că se nevoiește monahul, a găsit un bătrân zdrențăros care făcea nu știu ce treabă. Îl întreabă dacă a auzit despre un oarecare pustnic renumit pentru viața lui îmbunătățită. Bătrânul i-a răspuns că nu a auzit de vreun pustnic prin părțile locului. Omul a plecat, crezând că bătrânul e puțin senil.
Pe drum și-a dat seama că bătrânelul acela simplu și rău îmbrăcat era chiar pustnicul pe care îl căuta. Bătrânelul nu mințise, căci se socotea pe sine păcătos, iar asta este o virtute a adevăraților călugări.
Omul s-a întors, dar nu l-a mai găsit pe pustnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu