Nu te întreba de ce are lumea nevoie. Întreabă-te ce te face plin de viață. Apoi du-te și fă acel lucru. Pentru că asta are lumea nevoie: de oameni plini de viață.
Ăsta cred că este motto-ul unui jurnal sau al unui blog reușit. Să scrii ce vrea - scuze de expresie - „mușchiul tău”. Să faci ca popa Tanda. Să scrii pentru tine, nu pentru ceilalți. Dar pasiunea cu care scrii și trăiești ceea ce ai scris va face pe oameni să citească și poate chiar să urmeze sfaturile tale.
Dacă scrii ceea ce crezi că așteaptă cititorii, nu vei reuși să fii original. Sunt multe bloguri și vloguri pe internet, unde autorii scriu despre micile și marile fapte ale vieții lor. Dar o fac așa de interesant, încât atrag mulți cititori. Așa cum a scris Dick Proenneke despre animalele din Twin Lakes, despre vreme, despre el însuși și a devenit, prin jurnalul lui, o referință în domeniu.
Poate că omul zilelor noastre nu mai are chef să audă adevăruri profunde existențiale, dar care par să nu se adreseze lui, ci mici sfaturi concrete, despre viața lui cotidiană, mărunțișurile acelea a căror lectură face ziua mai simplu de trecut. Ca să folosesc un exemplu notoriu, ei preferă să citească sfaturi care se adresează lor ca și copaci, nu pădurii în ansamblu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu