Meditând la datornicul din evanghelie

O altă liturghie la catedrala noastră. Just another day in paradise. Liniștită, firească și înălțătoare. Aceeași slujbă pe care o săvârșesc de mai bine de douăzeci de ani și care reușește mereu să îmi descopere ceva nou. Să mă învețe o nuanță nouă sau să îmi trezească o emoție nouă. 

Astăzi, textul evanghelic a vorbit despre datornicul nemilostiv. Cel care avea o datorie de zece mii de talanți la creditorul său. Acesta i-a cerut răscumpărarea datoriei, dar, pentru că nu avea cu ce să plătească, omul nostru i-a cerut un răgaz, o prelungire. 

Surprinzător, creditorul – sau partenerul său de afaceri, nu ni se spune – i-a acordat nu numai o prelungire ci, pur și simplu, i-a anulat toată datoria. Omul nostru ar fi trebuit să fie în culmea fericirii. În schimb, a început să ia la rost, unul câte unul, pe proprii lui debitori, pentru a-și recupera datoriile. Ni se arată cazul unuia dintre ei, pe care îl împrumutase cu o sută de dinari și pe care, neavând acela cu ce plăti, omul nostru l-a aruncat în închisoare.

Fapta lui a ajuns la urechile omului care îi iertase datoria, iar acesta s-a supărat foc și l-a pedepsit pentru lipsa lui de compasiune și pentru că nu îi luase exemplul de a ierta la rândul lui pe datornicii – cu sume mult mai mici – pe care îi avea.

Ce m-a frapat la textul acesta au fost valorile: un talant era nu o monedă, ci o unitate de măsură pentru cantitate. În funcție de țara care l-a folosit, el a variat între 25 și 58 de kilograme. Un talant era așadar o sumă imensă de aur. Dacă luăm valoarea folosită în Noul Testament, un talant însemna 58 de kg de aur, iar 10.000 de talanți era o sumă fabuloasă, echivalentul bugetului unei țări mici sau al unei provincii. De ce avusese nevoie de ei, omul nostru și cum spera să îi returneze, nu putem ști.

În schimb, un dinar era o monedă de argint care echivala plata pentru o zi a unui lucrător. La banii canadieni de azi, să zicem 10-12 dolari/oră și 8 ore de lucru pe zi, un dinar echivalează 100 de dolari. Era un fel de salariu minim pe economie, sau solda unui soldat. 

Dar, partea interesantă vine la comparație celor două unități: un talant era, în vremurile biblice, echivalent cu 6.000 de dinari. Cu un talant se puteau plăti 16 lucrători pentru un an întreg. Sau un lucrător vreme de 16 ani, cum vreți.

Cei 10.000 de talanți însemnau 60 de milioane de dinari, adică, în banii de azi, nu mai puțin de 6 miliarde de dolari. Și de aici vedem două lucruri care ne bulversează mintea:

- Datoria omului nostru era imposibil de returnat, chiar și cu amânarea pe care o ceruse. El se afla în stare de faliment.

- Generosul său creditor era cu mult, mult mai bogat, dacă și-a permis să îi anuleze o datorie așa de mare.

Am plecat cu aceste cifre în mintea mea și am meditat la ele toată ziua, cocârjat ca un semn de întrebare, cum spunea Bartolomeu Anania. 

Nu e greu de văzut, îndărătul datornicului din evanghelie, pe om, care, fără jerta lui Hristos, ar fi rămas pe vecie într-o stare de faliment spiritual față de Dumnezeu și care are datoria morală să ierte, la rândul lui, pe cei care îi sunt datori. Dar, o face ?